Despre slăbire și cu ce se mănâncă ea

Toată lumea își dorește să arate bine. Fiecare are propria lui definiție și propriul standard legat de aspectul fizic dorit dar cu siguranță tuturor ne-ar plăcea să arătăm într-un fel sau altul. Dintre cei care încearcă, unii reușesc să facă asta cu ușurință, alții cu dificultate și ambiție iar alții nu reușesc deloc.

În continuare voi încerca să explic pe înțelesul tuturor ce presupune această alegere și care sunt pașii de urmat pentru a reuși.

Cât de gravă e problema?

În ziua de azi, la nivel global, 1 din 3 persoane este considerată supraponderală. În Europa, statisticile spun că 1 din 2 adulți și 1 din 3 copii sunt supraponderali sau obezi. Mai mult decât atât, tendința este de agravare și nu de ameliorare.

De ce se întâmplă asta?

Răspunsul este simplu: mâncăm prea mult, ne mișcăm prea puțin; sau, cum spun nutriționiștii, mâncăm mai multe calorii decât ardem.

Să fie asta tot? Ei bine, nu chiar...

Partea bună este că în ultimii ani, a crescut gradul de conștientizare în rândul populației adulte și lumea începe să dorească să facă ceva în privința asta. Astfel, cele mai cautate întrebări din domeniul slăbitului, sunt:

• Cum slăbesc?
• Ce dietă funcționează rapid?
• Cum slăbesc rapid?

Urmate de:

• De ce m-am îngrășat rapid?
• Am slăbit 10 kg într-o lună cu dieta X și nu mai slăbesc. De ce?
• Câte kg slăbesc cu dieta Y?

Urmate de:

• De ce nu funcționează dietele?
• De ce nu slăbesc?

Urmate, din păcate, de o stare emoțională proastă, de abandonarea ideii de slăbit și de regăsirea fericirii în mâncatul emoțional.

Îți sună cunoscut? Hai să-ți dezvlui secretul pe care nimeni nu ți l-a spus.

Ceea ce nu știu persoanele care încearcă să slăbească, este că nu e vina lor că internetul este bombardat cu informații nefiltrate și care, din păcate, încă există sub denumirea de „dietă” și cu scuza „Nu i-a obligat nimeni să țină dieta asta, eu doar am propus-o, ei au ales-o”.

Da, este adevărat că alegerea o face fiecare dar este incorect și deloc etic să nu îți fie explicat în termeni pe înțelesul tău care este mecanismul pe care se bazează dieta respectivă și de ce ar trebui să funcționeze... sau nu.

În definitiv, se profită de faptul că lumea este obosită și vrea rezultate rapide pentru că majoritatea celor care caută o astfel de dietă au ajuns într-un punct sensibil cu psihicul lor și vor ceva palpabil, o alinare rapidă și vizibilă a problemelor pentru a se simți mai bine și satisfăcuți mental.

Mie îmi place sa le spun clienților mei:

„Slăbitul este un proces de construcție, nu de demolare”

Cu alte cuvinte, subliniez următoarele aspecte:

1. Îngrășarea este un proces de demolare a corpului și a sănătății;
2. Prin slăbire, reușim să reconstruim structurile care definesc sănătatea;
3. Este mult mai ușor și mai rapid să demolezi decât să construiești;
4. Slăbitul nu trebuie să devină un scop în sine, el trebuie să fie perceput doar ca un proces trecător cu ajutorul căruia reușim să ne recăpătăm aspectul fizic dorit.

Înainte de pandemie, oamenii erau mai răbdători și mai relaxați. În zilele actuale, lumea este obosită. Oamenii sunt din ce în ce mai ușor de „iritat”, devin din ce în ce mai irascibili și sunt din ce în ce mai puțin răbdători; pur și simplu s-au săturat să aștepte. Primesc din ce în ce mai devreme întrebarea: „De ce nu funcționează?”. Răspunsul cel mai sincer la întrebarea asta este: „Ba da, funcționează.”

Dar înainte să detaliem, hai să vorbim puțin despre îngrășare și cum a apărut ea ...

Când spui că cineva e gras, vrei să spui, de fapt, că e greu?

Când ne naștem, suntem programați genetic să funcționăm cu aer, apă și mâncare. Cu ajutorul lor, corpul nostru face tot poate pentru a ne menține în parametrii optimi, adică ne menține puternici, activi, cu un sistem imunitar mereu alert și funcțional, are grijă ca toate organele interne să funcționeze in parametri și printre altele are grijă și ca oasele noastre să fie suficient de puternice încât să ducă pe ele o anumită greutate scheletică (formată majoritar din mușchi și grăsime)

Să presupunem punctual că acea cantitate este de 14 kg grăsime și 31 kg mușchi. Asta însumează un total de 45 kg pe care oasele sunt proiectate să le suporte fără nicio problemă pe lângă propria lor greutate, organe, sânge, apă etc..

Dacă reușim să ne menținem greutatea la aproximativ aceeași valoare o perioadă mai lungă de timp, să spunem mai mult de un an, corpul va considera că acesta este normalul și va face tot ce poate pentru a menține „normalul”. Fiind formată majoritar din mușchi și grăsime, greutatea noastră se poate menține chiar dacă proporția mușchi-grăsime se schimbă.

Dar de ce se schimbă proporția mușchi-grăsime?

Mecanismele prin care apar rezervele de grăsime și masa musculară sunt destul de complexe și necesită o aprofundare mai amănunțită a subiectului dar poate fi explicat pe înțelesul tuturor astfel:

MÂNCARE + ceva = MUȘCHI

MÂNCARE + altceva = GRĂSIME

Atât mușchii cât și grăsimea au nevoie de mâncare pentru a exista. Diferența o face variabila a doua care are un rol foarte important la nivelul întregului corp uman, nu doar pentru aspectul fizic. Cele două variabile sunt legate invers proporțional una de cealaltă adică fiecare crește când cealaltă scade.

Pentru a obține masă musculară de calitate ai nevoie, pe lângă mâncare sănătoasă, de mișcare susținută, de o cantitate suficientă de somn și nu în ultimul rând de o cantitate mică de stres, neplăceri, probleme, etc.; cu alte cuvinte o cantitate mică de hormoni de stres.

Așa cum deja ați anticipat probabil, grăsimea apare ca răspuns al menținerii cantității de mâncare, scăderii minutelor de mișcare și al orelor de somn și prin creșterea cantității de hormoni de stres.

Calitatea contează

Când reducem calitatea mâncării, punem ficatul la treabă obligându-l să proceseze toate substanțele folosite abundent de industria alimentară. Când combinăm asta cu lipsa de mișcare, mușchii nu au cum să-și păstreze volumul și tonifierea. Dacă adăugăm si scăderea calității somnului, corpul nostru începe să se simtă amenințat din mai multe direcții și intră într-o stare de alertă, producând hormoni de stres.

Această cascadă este reacția naturală a omului în fața amenințării. De-a lungul miilor de ani, corpul uman și-a format mecanisme de apărare în fața pericolelor care se prevedeau (molime extinse pe perioade mari de timp, foamete prelungită din lipsa disponibilității hranei, frigul care în zona noastră se întinde și pe o perioadă de 5-6 luni etc.). Atunci când corpul prevede o astfel de amenințare, are nevoie de certitudinea că poate supraviețui în perioada dificilă care va urma. Din păcate, genetic, încă nu ne-am adaptat la stilul de viață modern apărut în urmă cu aproximativ, să spunem, 100 de ani și care implică „mici neplăceri de zi cu zi” ceea ce înseamnă că orice stres aparent mic generează o reacție majoră, veche de mii de ani, adică răspunsul la stres. Reacția asta se materializează prin depunere de grăsime pentru a avea ce folosi pentru supraviețuire în cazul în care urmează o perioadă lungă de nemâncat sau frig. Același mecanism este folosit cu succes de urși care, înainte de hibernare, se îngrașă pentru a putea rezista frigului și lipsei hranei de peste iarnă.

Diferența dintre greu și gras

Așa cum spuneam mai devreme, corpul înțelege „normalitatea” ca fiind starea în care a desfășurat activități de zi cu zi în, cel puțin, ultimul an și va face tot ce poate pentru a se menține acolo. Dacă schimbăm ceva în stilul de viață și „forțăm” o schimbare, corpul va tinde să mențină poate singura normalitate de care dispune, adică numărul de kilograme.

În momentul ăsta, exstă două situații posibile care ne pot defini ca fiind grași:

1. Greutatea este normală dar proporția mușchi-grăsime nu este optimă, caz în care este nevoie de o "remodelare a corpului" fără a modifica greutatea finală;
2. Greutatea este peste cea normală din cauza grăsimii acumulate și e nevoie de o scădere a greutății urmată de o "remodelare a corpului" pentru a ajunge la proporțiile corecte.

Să luăm exemplul unei fete de 30 de ani cu o înălțime de 1.65 m și care cântărește 62 kg. Ea a  menținut greutatea asta timp de câțiva ani cu mici fluctuații (60-65 kg). Ea a decis să își schimbe stilul de viață prin eliminarea mâncărurilor nesănătoase din alimentație, adăugarea unei rutine de sport susținut zilnic și reglarea orarului de somn la minim 7 ore pe noapte. Toate aceste mici schimbări au dus la o energie fizică și o stare psihică generală mai bună care a dus la creșterea toleranței la stres. Crescând  toleranța la stres, ea a reușit să nu mai elibereze cantități uriașe de hormoni de stres atunci când se lovea de probleme minore în viața de zi cu zi ceea ce a dus, inevitabil, la eliminarea depozitelor de grăsime și tonifierea masei musculare. Ea s-a ocupat de schimbarea stilului de viață iar corpul ei s-a ocupat de menținerea „normalului”, adică greutatea de 62 kg iar rezultatele acestui lucru în echipă sunt remarcabile.

Și totuși, de ce nu funcționează dietele?

Înțelegând aceste mecanisme, să revenim la discuția despre îngrășare și la întrebarea „De ce nu funcționează?”.

Cazul fetei de mai sus este cazul „fericit” în care ea și-a menținut o lungă perioadă o greutate normală pentru ea dar într-o proporție mușchi-grăsime anormală. Ea a reușit să rămână totuși la o greutate normală pentru că de-a lungul ultimilor ani nu a schimbat nimic în ecuația de mai sus. Ea nu a făcut sport, a păstrat aceleași cantități de mâncare, relativ aceeași viață socială și nu a avut parte de niciun stres major peste care să nu poată trece cu forțele proprii.

Cazul nefericit pentru ea ar fi putut fi generat de o schimbare majoră în ecuația de mai sus. Să luam de exemplu schimbarea locului de muncă în urma unor certuri la vechiul loc de muncă. În multe situații asta generează schimbări în alimentație pentru cei care nu obișnuiesc să își ia prânzul la pachet de acasă pentru că un loc de muncă nou înseamnă magazine și restaurante noi în jur. Un nou loc de muncă implică stresul generat de noi responsabilități și de cunoașterea unui nou colectiv. Este normal să existe persoane cu care nu rezonăm și care ne creează o stare de disconfort. Să presupunem că noul loc de muncă are și un orar care începe mai devreme, fapt pentru care ea ar fi trebuit sa se trezească mai devreme fără a modifica, însă, ora la care se culcă de obicei. Toate aceste schimbări generează hormoni de stres peste stresul deja existent pentru care a schimbat, de fapt, vechiul loc de muncă. Dacă toată starea de disconfort la noul loc de muncă nu s-ar reduce în timp scurt iar ea nu ar putea renunța la noul job fiind constrânsă de nevoia de bani, ar fi fost expusă la un stres prelungit. Toate acestea ar fi dus corpul într-o stare de alertă iar el ar fi început să facă „provizii” pentru a putea supraviețui situației, așa cum a făcut-o mii de ani.

Tu știi cât mănânci?

Odată cu creșterea greutății, crește și nevoia cantității de mâncare necesară, ceea ce ne face să realizăm că mâncarea pe care obișnuiam să o mâncăm nu e de ajuns și începem să mâncăm mai mult doar că, fiind la mâna industriei alimentare, mâncarea este din ce în ce mai densă caloric. Asta înseamnă că ea are din ce în ce mai multe calorii în cantități din ce în ce mai mici de mâncare.

Să luăm ca exemplu, un baton Snickers. El este echivalent caloric cu 1,35 kg de roșii. Ca să înțelegeți mai exact, 50 de grame de Snickers = cu 1350 de grame de roșii din punct de vedere caloric. Dacă îți este foame, ea nu va fi potolită de 1 baton Snickers dar cu siguranță va trece după ce mănânci aproape un kilogram și jumătate de roșii. 

Revenind la discuție, în momentul în care realizezi că mâncarea pe care o mănânci nu îți mai ajunge, vei suplimenta cu mai multă mâncare. Din păcate, niciodată nu vei completa doar lipsa pe care o ai, ci cu siguranță o vei depăși, pentru că printre hormonii dereglați deja, pe lângă principalul hormon de stres (Cortizol), se numără și hormonii foamei și ai sațietății (Grelină și Leptină).

Înainte să realizezi, te afli într-un carusel care merge la vale încet dar sigur iar în decurs de 1-2-3 ani vei acumula un număr impresionant de kilograme în plus.

Înțelegând asta, vei vrea să faci ceva și vei ajunge inevitabil să ții o dietă. Experiența mi-a confirmat că rata de succes a primei diete este sub 10%. Asta din cauza faptului că este de obicei o dietă preluată de pe internet sau de la o cunoștință, nepotrivită stilului tău alimentar și greșit aplicată. Ea va funcționa o perioadă scurtă de timp doar pentru că reduce drastic cantitatea de mâncare. Din păcate, nefiind o dietă personalizată, ea nu satisface nevoia ta de hrană și vei ajunge atât de slăbit încât vei renunța treptat la ea și vei reveni la „normalul” din ultima vreme, pe care corpul tău se luptă să-l mențină deci te vei îngrășa la loc într-o perioadă relativ scurtă. Am observat că perioada de îngrășare a unei persoane este de obicei întinsă pe câțiva ani și este presărată cu mai multe încercări de diferite astfel de diete care nu fac altceva decât să vândă vise frumoase pe perioade scurte, urmate de decepții și probleme de sănătate pe termen lung.

START!

Momentul care poate deveni decisiv este momentul în care înțelegi că ceva nu funcționează, deci probabil nu faci ceva bine. Acest lucru este foarte important pentru că trezește un nou sentiment de speranță și o nouă dorință de a schimba „normalul” în care te afli și apelezi la un specialist.

Înainte de a-ți arunca în față o listă de meniuri, ar trebui sa-ți explice tot ce se întâmplă cu tine, de ce ai ajuns acolo, ce înseamnă îngrășarea, ce presupune slăbirea, care sunt etapele viitoare și la ce să te aștepți pe termen scurt, mediu și lung. Toate acestea sunt instrumente care duc la personalizarea unui meniu corect nu doar din punct de vedere nutrițional ci poate și mai important, adaptat la stilul tău de viață.

Dacă te-ai îngrășat în decurs de 1-2-3 ani, nu este corect pentru tine să trăiești cu iluzia că vei slăbi într-o lună sau două. Adevărul este că procesul durează și nu este ușor. Abia în momentul în care vei reuși să înțelegi asta, vei reuși cu adevărat să slăbești.

Așa cum spuneam mai sus, scopul nu este slăbirea în sine, ea este procesul; scopul este menținerea greutății optime și a unui nou stil de viață pe care le obții slăbind. Spun că slăbitul este un proces de construcție, nu de demolare, pentru că este ceva ce se petrece în timp, presupune mai multe etape și nu face decât să-ți construiască un corp sănătos pe care vei fi responsabil să-l menții pe viitor.

Sper că acum este mult mai clar răspunsul la întrebarea „De ce nu funcționează?” și anume „Ba da, funcționează”. Funcționează cu siguranță doar că rezultatele nu se văd imediat.

Domeniul ăsta, al nutriției, ar trebui să se bazeze în primul rând pe respect reciproc și înțelegere; pe de-o parte respectul și înțelegerea nutriționistului față de momentele problematice din viața ta și obiceiurile alimentare care au dus corpul într-un carusel și pe de altă parte respectul tău față de cunoștințele nutriționistului și înțelegerea procesului care urmează să se petreacă.

Deci, până la umă, ce e de făcut?

Pe scurt, ai nevoie de o dietă sustenabilă pe termen lung care să nu te lase fără energia de care ai nevoie pentru a învinge lupta cu propriul tău corp. La început va fi greu, corpul tău va lupta cu tine, este normal ca la început să adaugi greutate în loc să scazi DAR trebuie sa nu cedezi înaintea lui. În momentul în care corpul înțelege că nu are de ales, va lucra cu tine. După ce atingi obiectivul trebuie să te menții acolo cât poți de mult, astfel încât ăla să rămână noul tău "normal".

SUCCES!